Life cleaning

Mi-am construit o matura…mi-a luat 26 ani sa o pictez in culorile mele preferate si sa ii sculptez din peri rigizi si grosi unii subtiri si blanzi, din coada groasa si urata sa—mi fac manusa fixa cu degete lungi si frumoase, imbracata in mohair si cu accese de piele cu tinte.

Saptamana aceasta am si folosit matura intr-un scop traditional…am facut curat…in viata, in suflet, in praful din sertarele mele, in mizeria din oamenii din jur. Cu gluga in cap si fata de dimineata am pornit un proces de curatenie…sa o numim curatenie de toamna desi e poate prima curatenie generala din viata mea. Fara sa ma gandesc la ce simt altii ci doar la sanatatea mea psihica am inceput sa ridic nori de praf mov care sa orbeasca si mai tare. Am golit sertare verzi de vechituri, am rupt carti de joc cu clovni, am udat podele cu flori uscate si am spart saci plini de aer vechi.

            Am spus nu atunci cand am simtit si da cand, de prea putine ori, a fost cazul! Imi place sa cred ca nu sunt pretentioasa ci doar egoista. Imi place sa cred ca am dreptul la egoism care din prea mult, devine altruism. Simt ca implinirea mea interioara sadeste fericire exterioara, stiu ca satisfactia mea personala incurajeaza o dezvoltare sanatoasa a libertatii. Nu exista limite, decat cele pe care ni le impunem noi. Pot sa te refuz, pot sa cresc fara tine, pot sa ma hranesc cu carti si sa ma dezvolt pe o radacina rupta, pot sa iti spun clar si raspicat ce vreau si  ma astept ca tu sa nu poti. Stiu ca ceea ce spui despre mine cunosti in tine insa nu constientizezi asta. Stiu sa iubesc fara sa fi prezent si sa fiu fericita ca e asa. Pot sa aleg sa ma creez pe termen lung in schimbul unor sentimente omenesti de scurta durata. Hrana mea e energia si plec cand energia mea e hrana pentru nesatui.

Plec…de ce nu stau? Pentru ca prea putini mai stiu sa intrebe si sa asculte raspunsul, prea putini mai stiu sa adreseze intrebarile corecte, pentru ca toti se asteapta dar nimeni nu te asteapta, toti presupun si nimeni nu merge la sursa….nu ne mai pasa….avem timp, avem resurse, avem energie, lumina, caldura, iubire dar nu ne mai avem pe noi. Suntem prea putin acceptati asa cum suntem, indraznim prea putin sa fim asa cum suntem.

Scriam un rand demult….”mi-e dor de mine”….dupa 10 ani nu-mi mai este dor pentru ca sunt aici. Sunt constienta, sunt iubire, sunt imperfecta si perfecta. Nu sunt mandra de mine, sunt doar constienta de resursele pe care le am, Iubesc cartile care imi patrund rezistentele. Dincolo de ele este contienta mea

Iar voi….sunteti, indiferent de forma, minunati! Sunteti iubire nelimitata dar intunecata de minte, cereti sa va cunoasteti. Indrazniti sa faceti curat in sufletul vostru, aveti curaj sa va creati si voi o matura…la sfarsit nimeni nu va va judeca pentru cat de frumoasa sau urata este ea ci voi veti fi constienti de ce minunatii ati realizat folosind-o!