Mi-am cumparat prima si singura
chitara in jurul varstei de 16 ani dupa luni intregi de economisit banii de
buzunar. Am ajuns acasa, am invatat trei acorduri, o melodie din trei acorduri
si dupa cateva ore si durere de degete, am lasat-o jos. Toata noaptea m-am
uitat la ea si m-a umplut de emotie. Am luat-o a doua zi pe un genunchi,
incercand sa regasesc acel sentiment de implinire pe care mi l-a soptit insa
l-am pierdut undeva intre acordurile ei. Am privit-o iar si atunci am auzit-o
soptind printre corzi…iubeste-ma fara sa ma canti.
M-am indragostit de nonsensul pe
care chitara il avea pentru mine si am incercat peste ani sa o invat iar. Eu nu
pot sa-mi cant chitara, eu pot doar sa o privesc in mainile tale si sa ii aud
glasul. Sa ii aud vocea pe care i-o colorezi tu prin magia cu care o atingi. Tu
sti ca vorbeste ea pentru tine, atunci cand tu taci, ea povesteste in cele mai
minunate uragane emotiile tale iar pe mine ma fulgera cu nebunia din tine.
Inchide-ti gura si deschide-ti palmele, strange simtirile in degetul mare de la
mana stanga si infrange-ti fricile prin corzile
ei, prin raurile ei libere, prin potentialul pe care ti-l pleaca in palme. Si
atunci cand ramai doar tu cu ea, in linistea mea si razboiul sunetelor tale, eu
sunt acolo sa te privesc si sa-ti scriu cum podul care sta intre noi se
construieste. Intr-o zi o sa ajungi acolo, in mijlocul podului cu miros de nou
si ai sa canti singur. Iar eu iti voi auzi chitara muta din suflet si nebunia
electrica din brate.
Daca i-as da o culoare vocii chitarei,
iarna ar fi un mix de vin rosu cu scortisoara si portocale, primavara as
colora-o-n verde crud ca marul viu, vara mi-ar
canta nisip in mare iar acum, pentru ca e toamna, e perfect rosul din ea,
din frunze si din parul meu.
Nu ma pune sa-ti cant, lasa-ma sa te
privesc, zambeste-mi dar nu te stradui sa ma inveti, vorbeste cu ea, vorbeste
ea pentru tine cu mine, iubeste-o si eu o sa simt in ea toata caldura pe care o
merit, stai acolo, in capatul celalalt al camerei, cu chitara cocotata pe un
picior, priveste intr-o parte si bucura-te de ea asa cum ea se bucura de
atingerea ta si da glas colorat gandurilor neformate. Eu sunt acolo, pe celalat
perete al camerei, sa scriu despre tine, o chitara si dragostea dintre oameni.
1 comentarii:
Tu esti facuta sa stai printre artisti. Sa iubesti artisti. Sa fii o artista. Pentru ca tu auzi numai privind ceva, considera-te de o mie de ori mai castigata decat colocatarii tai in lumea asta nebuna si pierduta de sensul pentru care a fost creata.
Chitara te asteapta. Hai. Stii Do major, La minor, Re minor, Sol major. Mai sunt cateva, si inca niste basici si bataturi, si o sa poti sa canti cam tot ce iti trece prin minte. Trebuie sa cumparam un cap d'astro intr-o zi, ca sa te pot acompania vocal...sa canti pentru soprane :D
Nu o lasa doar sa fie acolo. Nu o lasa doar sa te farmece prin misterul ei. Nu o lasa doar sa te cucereasca prin felul in care altii o manuiesc. Fii ea. Fii arta, fii muzica, fii... un cantec. Azi si in fiecare zi :)
Trimiteți un comentariu