Astept...

Asteptand sa vi, mi-am dat seama cat de mult ma frustreaza sa te astept. Sau sa astept. Nici macar nu stiu sa definesc obiectiv verbul a astepta. Daca l-as defini probabil ca ar fi plin de acuzatii personale. Ma uit in Dex. 

            AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui.

Pacat ca in dex ti se dau doar definitii si nu si posibilitatea sa obiectezi, sa protestezi, sa nu mai vrei sa accepti o definitie, sa o schimbi sau pur si simplu sa vrei o pauza de la sensul acceptat de societate.

            Mi-am jurat ca e ultima oara cand ma uit pe geam si te astept sa ajungi acasa, unde te asteapta mancare calda si multa dragoste intinsa pe masa si in fiecare fir de praf nesters. Nu-mi place sa astept sa mi se incarce telefonul fix cand vreau sa plec din birou sa vorbesc cu tine, m-am saturat sa astept o ora pana vine pizza la usa, pe jumatate racita, nu mai vreau sa astept in trafic inainte de giratorii care, ar trebui sa fluidizeze circulatia, nici sa astept la benzinarie femeile care nu stiu sa-si mute masinile de langa pompele de alimentare, nu mai vreau cozi la cazier, analize medicale, ridicari de rezultate la analize medicale, nici macar nu vreau sa mai astept sa-mi gasesc cheile de la intrarea in bloc ratacite in nu stiu ce buzunar ascuns au mai facut chinezii in geanta mea, nu-mi place sa astept sa mi se infierbante ondulatorul de par. Astept ca oamenii sa isi insuseasca si  exprime sentimentele, astept sa reactioneze si cu deschidere astept sa-mi confrunt rodul asteptarii. Dar hai odata!

Si mai ales, m-am saturat sa va mai astept pe voi, barbatii.  Astept si am rabdare cu voi cand va victimizati apoi va treziti, apoi vreti ceva, apoi altceva, astept sa constientizati cine sunteti si astept sa va construiti, astept si inteleg cand va apropiati si va indepartati, cand vreti si apoi nu mai vreti, cand stiti si nu mai stiti, astept sa invatati sa simtiti, sa intelegeti, sa alegeti…in tot timpul regasirii voastre eu astept si in toata asteptarea asta ma ajung din urma iar voi ramaneti in urma. Oare ritmul asteptarii mele este prea alert? Oare asteptarea are termen limita? Oare am ajuns acolo?

Sunt intinsa pe jos in fata ta, goala si te privesc in ochi si astept sa ma vezi si sa te folosesti de mine, sa te ajuti cu rabdarea mea, sa construiesti pe timpul meu ceea ce au distrus altele prin asteptarile lor asupra ta, iti cant in gand si soptit pe buze indicii si chei catre porti din fata ta, iti desenezi prin aer muzica si ochii padurii, iti dansez culori sa te ghideze catre tine si singuratatea din tine si iti sculptez din sanii mei inchisoare pentru sufletul tau. Nu mai cauta in exterior, opreste-te la tine!

Sunt un cal salbatic si galopez pe un camp plin de rabdare si asteptare…nu mai am timp sa astept, aleg sa alerg nebuna si la capatul campului sa vad cine asteapta…poate eu, poate tu sau poate un alt camp plin de asteptare sau poate nu o sa vad din cauza ploii si vantului din ochi sau clepsidrei de praf din suflet.

Suntem asteptare si cultivam rabdare in pamant din oameni secetos…