BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 14 martie 2012

Regina de alb

Pe tabla mea de sah sunt atatia pioni…ei nu privesc decat inainte, niciodata inapoi, cand s-au pornit sa plece sunt dusi si nu ii mai pot vedea niciodata. Sunt acei oameni care merg inainte fie ca sunt acceptati sau refuzati. Ei nu se uita inapoi, doar se opresc pe scurta durata sa isi traga sufletul, pe al lor sau pe al acelor persoane dispuse sa si-l dea. Si pleaca, pioni cu suflete furate. Inainteaza pana se indeparteaza de tot si ies de pe tabla mea de joc. Ei nu conteaza, ei exista si atat. Tabla mea e o resursa nelimitate de pioni, pleaca unii, vin altii…mereu sunt pioni pe tabla…poate de aceea nici nu mai conteaza prezenta lor. Oricum nu ma ajuta la nimic doar imi umplu spatiul gol.
Dupa pioni imediat pleaca nebunii! Ah, nebuni albi ce fugiti dupa regine negre! Si…au fugit. Nu mai sunt…am avut doi dar s-au dus.
Caluti, sariti haotic, in nonsens si necunoastere fara ca macar sa cautati a obtine ceva. Daca se intampla e bine, daca nu, nu. Sau sunt dea dreptul geniali incercand sa pacaleasca prin miscari limitate. V-ati dus si voi in trei sarituri. Voi nu aveti sfori care sa va tina legati, aveti o libertate pe care v-o ingraditi dar sunteti atat de fericiti asa. Nu am sa uit dansul vostru cu putina esenta si nebunie.
            Am doua ture, doua prietene, una in stanga, cealalta in dreapta si sunt mereu cu mine, mereu cu un pas inaintea mea. Ma respecta, ma protejeaza, ma iubesc si nu pleaca. Se mai lasa cateodata pacalite de cai negrii si se duc…..dar se intorc mereu. E in ordine.
Am ramas cu regele meu. Al meu. Pe tabla mea de joc, regele meu alb! Eu l-am facut rege, in iubirea mea dezordonata am indraznit sa am taria sa-l numesc rege. Dar e…atat de static, nu se misca, nu danseaza, nu ma urmeaza, nu mai joaca in dasul iubirii. Este mult prea rege chiar si pentru regina lui nebuna. In fiecare zi o mutare in stanga, inapoi, in dreapta, inapoi, in fata si in spate dar eu sunt mult prea departe sa incerce macar sa ma urmeze. Norocul lui ca revin mereu la doar o mutare de el. Rege care nu lupti, maestru static al asteptarii cuceririi din partea altora! Cand te-ai schimbat? Cand m-am schimbat? Pe cat esti tu de static, pe atat sunt eu de nebuna!
Dar…miroase bine, simt in crestetul capului prospetime si caldura. Nu stiu ce este dar ma atrage in dans mutare cu mutare. Sunt prezenta aici si acum, imi simt fiecare pas plutind pe un strat dur de pamant. Si ma indepartez de tine, rege care sti ca ma voi intoarce in fiecare zi in avantul tau tacut. Cu fiecare pas se sterge drumul inapoi si se coloreaza unul inainte. Verde, roz, mov, negru si alb sa echilibreze nebunia. Este un..nebun negru, nu doar un nebun negru ci unul care ma atrage si ma duc sa il cunosc. Nebunie, pricepere, vulnerabilitate, sensibilitate, am uitat tot despre mine. Am doar niste amintiri false despre niste nevoi noi. Confuzie, dorinta, dispret, placere, renuntare, vinovatie, simpatie. O tornada de sentimente, o dualitate, ca atunci cand jocul de sah se da intre rege, regina si nebunul de negru!

Cand m-am schimbat? Cand te-ai schimbat?
Suntem intr-o continua schimbare. Desi nu ne place sa vorbim despre acest aspect, in fiecare secunda asimilam cate o informatie, fie ca este la nivel de perceptie, senzatie sau vanataie in urma unei lovituri, in fiecare zi ne place si ne displace ceva. In fiecare secunda ne formam caracterele si unii dintre noi alegem sa le construim in favoarea noastra sau sa le aliniem dupa altii. Dar schimbarea exista, dualitatea apare.
Daca la inceputul unei relatii te schimbi dupa celalalt pentru a-I face pe plac, in timp alegem sa fim noi si sa cerem celuilalt sa ne accepte asa cum suntem. Atunci cand alegem sa vedem ca ni s-au schimbat nevoile si ne-am schimbat, apare dualitatea. Sa ies din zona de confort? Sa plec de unde stiu ca la sfarsitul zilei primesc o imbratisare, indiferent cum a fost pe parcursul zilei? Sau sa plec? Sa ies din zona mea de confort, sa aleg sa nu mai fiu doar pe jumatate fericita? Daca stau, imi fac dusmani noi: comoditatea, confortul, falsa siguranta, zambet indoit, stupida idee de libertate limitata, vina, neincredere in sine, abandon personal. Sa aleg ore de fericire in bratele altei persoane ca apoi sa ma intorc la prefacuta fericire? Sau ma aleg pe mine? Imi asum schimbarea din mine, ma accept asa cm sunt, imi inteleg nevoile si ma eliberez?! Manual? Nu exista. Raspunsuri la intrebari, mii de intrebari, mai mult sau mai putin. Puterea? In sinea noastra, in ceea ce suntem daca recunoastem cum suntem. Eu am ales sa ma eliberez. Tu ce alegi?


 Multumesc Ionut! :)

5 comentarii:

Vilhelm spunea...

O primavara frumoasa iti doresc!
Coltisor de Rai

Danube Daughter spunea...

"Jur -imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind din zari uscate..."

Awesome talking here darling !

Where the stength of a person lies spunea...

Multumesc, frumoasa regina de negru:*

Anonim spunea...

Dependenta de : cafea,prietenie,iubire,tradare sau tragedie se transforma in vina.Vina de a fi in timp ,tragic sau tradat .Iar "timpu` este suficient pentru ori cine il foloseste."

Where the stength of a person lies spunea...

multumesc, la fel, Vilhelm