BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

sâmbătă, 10 martie 2012

Autisti cu speranta la viata

Cine te-a mintit ca daca tac nu am nimic de spus? Cine te-a invatat sa vezi doar aparentele si sa etichetezi in functie de ele? Cine ti-a spus ca sunt un om rau doar pentru ca azi nu am facut ceva bun? Cine te-a invatat sa te uiti la unghii in loc sa te uiti in ochii mei, la haine in loc sa te uiti in ochii mei, la coafura in loc sa te uiti in ochii mei? Cine scrie lectiile si ne serveste problemele gata rezolvate? Defapt nici nu conteaza cine le scrie….dar de ce le luam de bune? Protestez…si tac. In linistea mea ti-am spus multe dar am tot dreptul sa tac. Nu ma joc cu tine daca nu iti spun ce gandesc acum. M-as juca daca te-as minti dar mai bine tac. Suntem toti niste autisti, multi dintre noi suntem autisti cu speranta de viata. Putem trece neobservati? Nu. Pentru ca mereu vom purta o eticheta pusa de persoana careia ii pasa cel mai putin de noi. Si atunci de ce mi-ar pasa mie ce coada de magarus am? Mama, prieteni sau ce rol aveti acum in viata mea…daca tac e de bine. Sunt un autist cu speranta de viata. Cand nu spun nimic este doar pentru ca sunt in dezechilibru si caut armonia in cel mai pozitiv mod. Cand tac, zambesc. Nu-mi cereti sa raspund la intrebari nepuse pentru ca voi raspunde cu o intrebare. Defapt cu foarte multe intrebari.
Suntem aruncati peste podul pe care ni l-am construit tocmai pentru a ne feri de comun. Ne legam cu sfori de capatul din care pornim si ne miram ca nu putem avansa. Sfori pentru control? Sau sfori pentru echilibru? Dezechilibru. Intr-o clipa ne abandonam lunii si uitam cine suntem, universul ne-o plateste in ziua in care ajungem in acelasi punct…la noi, in sinea noastra si ne intreaba cine si de ce esti? Comun, nu? Exista societatea si noi. Iar noi avem liberul arbitru si capacitatea de a face alegeri. Si te intreb…azi ce alegi?

3 comentarii:

Andra Dan spunea...

Azi aleg sa nu construiesc poduri decat de legatura catre ceilalti. Aleg sa vad ca e soare, nu frig. Si...aleg sa zambesc aleatoriu oamenilor. Am observat ca treaba asta poate schimba ziua cuiva.
Suntem autisti,dar speranta e doar postponed happiness. So... Alegem, nu Speram...

Andra Dan spunea...

:)

Lia Galatan spunea...

cuvântul ”autist” e prost plasat. el nu trebuie să apară în scrierea romanțioasă a unei adolescențe care-și caută identitatea, pentru că are valențe mult mai grave. mătușa unui autist