Mic

Mic. Si mai mic. Din ce in ce mai mic. Dar suficient cat sa exist. Sau sunt mare, din ce in ce mai mare, suficient cat sa exist, aici si acum. De fapt aleg sa fiu echilibrul intre cele doua lumi, nu sunt  nici mica si nici mare. Sunt doar eu intr-o lume in care nu am o misiune ci un rol.aleg sa traiesc intr-o lume in care intrebarea “de ce” o adresez doar ca sa instig pe cineva si nu ca sa imi definesc existenta in urma raspunsurilor…de ce? Cu siguranta ca nu degeaba. Este singurul meu raspuns la aceasta intrebare.

Astazi m-am trezit zambind…recent imi spunea cea mai buna prietena ca am si adormit zambind. Oare mai des adorm zambind sau ma trezesc zambind? Eu rad foarte mult si atunci cand rad nu stiu sa o fac decat din adancul meu, un ras cauzator de febra musculara la abdomenul pe care nici nu stiam ca il am asa tare:) Aleg sa rad nu din cauza unei persoane anume si in nici un caz de persoane ci pentru ca fericirea mea este in mine. Tot ceea ce construiesc in mine este motiv sa zambesc, tot ceea ce ma fac altii sa simt imi da motive sa zambesc si inclusiv persoanele ma fac sa zambesc dar nu depinde de voi, ci doare de mine. Tot ce se intampla depinde de mine,. Asa cum am gasit in multe carti scris, evenimentele nu sunt bune sau rele, ele sunt pur si simplu, culoarea pe care le-o dam depuinde de noi. Eu aleg sa vad in verde! :)