Uitam

Uitam oameni care ne-au trecut prin viata. Si ei ne uita pe noi. Cel mai probabil atunci cand nu vor mai avea nici un interes adresat noua. Sau pur si simplu sunt distrasi de acele probleme zilnice, asa cum le numim noi. Vedem doar ambalaje si ne comportam ca atare. Ar trebui sa ne gandim si la sentimentele lor, ale celor pe care spunem ca i-am uitat.

Atunci cand te muti din oras, din locul in care ti-ai lasat amprenta, unde sunt reperele tale peste tot, nu iei mai nimic. Te muti pur si simplu. O iei de la capat. Te gandesti la ce a ramas in urma si simti cat de in urma te-au lasat ei pe tine, desi tu ai plecat. Nimeni nu este de neinlocuit. Un gol creeat va fi umplut imediat de catre Univers. Nu ai prea mult timp in care sa ti se simta lipsa. E bine cand oamenii merg mai departe in viata lor. Nu suntem responsabili de efectele plecarii noastre. Insa suntem datori sa ii imbratisam cu ganduri calde si dor placut caci asa va fi ca si cum nici nu am fi plecat.

Oameni frumosi, toti cei care ati uitat sau ati fost uitati, de mine sau de altii…conteaza ca ati fost acolo. Pentru ca s-a intamplat asa inseamna ca asta a fost cel mai bun lucru care se putea intampla. Va multumesc si va doresc o viata minunata si pe drumul asta sper sa ne intalnim curand.