Timpul are nevoie de timp

“Inchipuie-ti ca nu ai calculator si nici masina, ca nu mai ai marea aproape si nu ai bani sa o vezi nici anul asta, ca nu ai cartile. Cum te simti?  Si acum gandeste-te ca ai calculator, ai masina, ai marea la doi pasi sau trei papuci. Si apreciaza-le!”

Si uite asa ne pierdem printre dorintele noastre, incapatanari de copil si vise de nebun. Uitam de noi, uitam de ce avem, uitam de ce ne dorim sau credem ca ne dorim. Ar trebui sa stam un moment macar, in prezent, sa ne uitam in jurul nostru si sa onoram ceea ce avem. Ce am devenit si suntem ca oameni. Ba chiar sa ne gandim la ce facem noi pentru noi. De ce alergam fugariti de ambitiile noastre? De ce nu mergem relaxati lasand Universul sa-si intinda bratele in viata noastra, in ritmul natural? Suntem mereu intr-o goana dupa fericire si ne uitam cu invidie la fericirea altora.

Avem tot. Avem timp, avem bani, avem putere si resurse. Dar nu avem rabdare. Ne dezacordam si sunam fals. Ne innodam firele vietii si cand se scurteaza prea mult incat ne sufoca, ne oprim. Abia atunci lasam timpul sa isi vina in ritm. Ritmul firesc, fara atingeri de om. Gonim iar si iar cand ne simtim liberi, uitand ca libertatea noi ne-o acordam sau ne-o sugrumam. In drumul nostru mai incurcam si alte vieti. Si ne reamintim…mai relaxeaza-te.

Timpul rezolva cincizeci la suta din problema….dar si timpul are nevoie de timp. Cum ar fi sa nu ne mai grabim la semafor, sa nu lasam impulsul sa ia decizii in locul nostru, sa mestecam mai incet si mai mult inainte de a inghiti mancarea, sa ne privim mai mult in ochi, sa ne imbratisam mai lung, sa ne oprim in parc sa ne mai dam in leagan, sa ne mai jucam in mare, sa ne intelegem prietenii cand intarzie, sa ne asteptam linistit cafeaua dimineata.