Visam, traim sau amandoua?

Azi am fugit iar pe  plaja, acolo unde suntem zei inchisi in trupuri slabe si bolnave de oameni. Simtim maret universul cand isi revarsa energia pe noi dar trupul nostru explodeaza. Imi transpira palmele, ma inrosesc in obraji, imi simt bataile inimii in gat, imi tremura degetele pe tastatura si  cand uit ca sunt doar un om, incep sa dansez, sa topai intr-o bucurie inocenta, zambesc tamp tuturor si sunt constienta de mine. Dau din energia mea oricui vrea sa primeasca fara a se consuma macar un pic.

Suntem cai negrii si rosii pe aceeasi plaja goala si rece, batuta de vant si invadata de solitudine si gandurile mele rebele. Suntem pisici rasfatate, eu cocotata pe soba iar tu incovoiat pe fotoliu astfel incat sa te poti uita la mine.

Apoi intr-o secunda, redevenim oameni si incepem sa urlam in intrebari: de ce? cum sa? Ridicam ziduri din ce in ce mai inalte si mai greu de doborat, ne punem singuri in postura de a alege si tot cu mintea umana alegem confortul: sa ramanem pe loc, sa ne inghetam sufletul.

Atat de tare alergi si tu incat imi e greu sa-mi dau seama daca la ambitie m-ai putea intrece. Poate ca azi intradevar ti-ai amintit, poate ca a fost nevoia disperata de a iesi din plictiseala cotidiana, eu nu stiu.

Mai bine ai arunca toata marea pe mine si ai inunda nisipul in parul meu. Lasa-mi mie plaja azi, tu o ai tot restul anului. Inca mai alerg de nebuna prin vant si inca sunt trista sa nu pot sa-ti vad chipul.

Visam, traim sau amandoua?