Oglinda invelita in dantela eleganta

            Nu mai imi e dor de mult de o imbratisare, cred ca nici nu mai am stare sa stau inchisa intr-o imbratisare, defapt cred ca nimeni nu mai stie sa imbratiseze. Ah, la naiba! Era specializarea mea, fara diploma.

Ei, bine, cred ca am mai crescut un pic. Dar tot ma lupt intre a simti si a gandi. Cateodata am impresia ca gandesc mult prea mult. Vreau sa-i dau omului libertatea pe care nici macar nu constientizeaza ca o are insa in mintea mea ii sacrific fiecare incercare de a-si manifesta starea asta. In capul meu port dialoguri naucitoare si acuzatoare in care rastalmacesc fiecare cuvant spus, gest sau intentie pe care a  avut-o, ii crucific actiunile si intorc totul in favoarea mea. Cateodata ramane doar in mintea mea dar cateodata iese intr-o nebuloasa discutie in care eu nu stiu sa-mi exprim gandurile iar el nu intelege contextul razboiului meu. Si uite asa, eu, sustinatoarea libertatii si cea care incurajeaza simtirile, ajung sa ma pozitionez in spatele pancartelor cu care defilez. Ajung sa ma intorc impotriva a tot ceea ce sustin si apoi imi dau singura cu pancartele in cap.

            Imi spun ca nu mai fac planuri, ca nu mai analizez, ca pierd prea mult timp gandind si dand o prea mare importanta unor reactii primare si ca ma las sa simt. Si simt….si e atat de bine cand simt si uit de ego-ul meu. Pacat ca atunci cand muzica se opreste ma intorc in mintea mea. Pacat ca nu pot sa lungesc corzile de chitara, sa le impletesc cu clapele si bataile tobelor intr-o infinita cheie sol, la inceput de portativ. Sa-mi cante mereu, sa ma las sa simt mereu.

            E dureros cand imi privesc greselile in ochii tai, e si mai greu cand mi le proiectez in tine ca sa pot sa le confrunt, imi pare rau ca o iau personal uneori desi tot ce ma deranjeaza la tine ma deranjeaza, defapt, in mine. Asa ca iti multumesc ca imi esti oglinda invelita in dantela eleganta.

Dar recunosc, sunt norocoasa ca imi port razboiul mandra, cu funda rosie la gat pentru ca stiu sa simt si stiu cand gandesc. E greu de inteles dar macar sunt constienta.

Tu…ce simti si ce gandesti?