Azi am invatat sa respir

Azi am invatat sa respir. Pana acum respiram atat de superficial, trageam aer doar un pic si apoi il infundam si innodam in gat si il dadeam repede, repede afara, de parca mi-ar fi fugit corpul intr-un maraton.

Azi am invatat sa respir si pentru prima oara am interiorizat o data cu respiratia bucurie, acceptare, iubire, caldura, senzualitate, sexualitate, foarte multa pasiune, joaca, dulceata, divinitate, frumusete, simplitate si generozatitate.

Si daca tot am invatat sa respir, bineinteles ca mi-am linistit sufletul. Am asezat pe rafturi, in ordine, curate si apretate, ganduri mototolite si indesate candva intr-un spatiu prea prafuit.

Sunt minunata, habar nu aveam cat curaj pot sa am in a spune lucrurile pe care le simt, in a recunoaste parti componente din experienta mea, in a-mi sustine cu drag dorintele, visele si emotiile. Sunt cine sunt si am ajuns aici pentru ca alegerile mele m-au adus aici. Anumite alegeri le-am facut pe intuneric, legata la ochi cu o esarfa verde dar azi mi-am desfacut esarfa de pe fata si mi-am pus-o in jurul corpului si in locul ei mi-am pus sclipici albastru, codite la ochi si pene colorate;  am devenit o zana. Cred ca mai usor imi este sa imi accept umbra intunecata decat umbra luminoasa. Sunt toate emotiile dar oare trupul meu are destula forta sa sustina universul din mine?

Ma bucur ca am ales sa ma creez si sa-mi dau libertatea de a alege inainte de a-mi insusi niste teorii din manuale. Acum pot sa aleg sa cred si sa recunosc limita unor concepte. Poate maine le voi redefini eu.

Azi pot pentru ca am descoperit ca sunt iubire cu idealuri de iubire neconditionata. Sunt tot ce e bun si rau, accept si iert si imi dau voie catre tot. Azi imi sunt autosuficienta, sunt fericita cu mine, sunt bucuria din spatele linistii sufletului meu.             

Dragii mei oameni minunati, va ofer drept multumire miliardele de stele de pe cer, pentru ca m-ati invatat sa fiu prezenta in viata mea!