Imi miroase parul a fum de tigara si a vant din leagan

Cateodata uit ca oamenii au suflet si ma gandesc doar la mine, sa mi-l impachetez in cele mai calduroase paturi si sa-i servesc cea mai relaxanta ciocolata calda cu scortisoara. Cateodata si altii uita ca eu am suflet si se gandesc doar la ei.

            Uit ca mai exista si starile astea de nestare. Acele zile in care nu pot sa-mi gasesc locul; incep sa citesc 3 carti si nu termin nici prima pagina din nici una din ele. Incep un film dar imi tot foiesc fundul in fotoliu si mi-e frig. Mi-e frig si dor sa-mi fie dor. Imi fuge mintea pe plaja pe care am fugit cand ma duceai de mana printr-o camera plina de oameni orbi. Azi imi miroase parul a fum de tigara si a vant din leagan. Macar de as avea rabdare sa stau pret de o tigara. Dar nu am. Tot scriu si sterg si scriu din nou si regret ce am scris si apoi nu-mi mai pasa.

            Am crezut ca pot sa pastrez oamenii in viata mea chiar daca ei au plecat, fara amintiri dar cum oare daca nu amintirile i-au creat pe ei in mintea mea? Azi nimic nu are rost, sens si nici cafeaua nu are gust. Azi nu am putut sa beau cafea si nici sa mananc. M-am simtit plina doar respirand. Orice inghiteam era un bagaj pe care nu-l vroiam. Nici chef de imbratisat pisica nu am avut. Azi nu am avut si nu am fost nimic.

Dar am voie! Imi dau voie sa vorbesc nonsensuri si metafore cu care imi e prea greu sa-mi bat capul ulterior,  sa stiu si sa nu mai stiu intr-o secunda, sa stau, sa plec si iar sa stau pentru a pleca, sa cer, sa primesc si sa nu-mi convina nimic, sa ma enerveze tot si eu sa enervez pe toate lumea, sa-mi sterg toata agenda din telefon in semn de respect fata de linistea mea, sa refuz oferte de loializare la abonamente de telefon cand eu de un an de zile stiu ca-l vreau inchis definitiv, sa tai avant fara vant al oamenilor care cred ca ma cunosc,  sa nu zambesc, sa nu ascult nici o muzica, sa nu-mi fie dor de poezie. Am voie sa fac pe nebuna si sa nu dau nici un semn de viata pentru ca ma razboiesc in orgolii, am voie sa cer, sa astept, sa  urlu ce ma doare si sa urlu iar cu vocea mea si a altora. Imi dau voie sa  ma retrag din viata unor oameni a caror iubire ma doare dar am dorinta sa nu dispar. Imi permit sa nu-mi pese pentru ca merit sa-mi pese de mine.

Azi  te rog sa nu-mi mai dai sfaturi pentru ca asta e toata existenta ta, azi iti spun sa fi fara sa faci nimic pentru asta si sa iti dai voie sa faci ce simti.

Doar azi…si poate si maine.