Tu canta-mi, eu am sa iti scriu emotiile!

Mi-ai spus acum cateva zile ca ar trebui sa scriu despre mine…am sa scriu acum despre ceea ce simt si nu am avut ocazia sa o spun.

Ne-am facut o promisiune, ca nu o sa lasam nimic sa mai intervina insa o incalcam fara sa ne dam seama. Imi dai o libertate de care nu am nevoie, imi dai niste lucruri pe care nu le-am cerut, iei decizii in ceea ce ne priveste singura, fara sa ma intrebi daca sunt de accord sau nu cu hotararile tale. Nu am nevoie de mai mult spatiu, daca as avea nevoie as cere singura pentru ca stiu ca ai intelege cu siguranta necesitatea mea. Nu am nevoie sa imi dai timp si spatiu, nu am nevoie de niste chestii de care nu am nevoie.

Vreau sa fi tu, cu mine, asa cum am promis ca o sa fim. Nu vreau sa faci inconstient aceeasi greseala, nu vreau sa ma sacrific pentru nimeni, cu atat mai putin as jertfi ceea ce am construit in atat de multi ani. Nu vreau sa te doara fericirea mea si nu vreau sa te doara nimic.

Ma doare ce te doare pe tine, de trei ori mai mult. Ma doare ca nu te vezi nici macar un procent din cum te vad eu, ma irita limitele pe care ti le impui si impulsivitatea cu care iei decizii haotice in locul amandurora.

Am nevoie de tine sa nu te schimbi atat de brusc, am nevoie de prezenta ta, nu de distanta intre noi, am nevoie sa vin noaptea la tine cand nu ai somn, am nevoie sa sa vorbesti sau sa taci pe limba mea,  am nevoie sa ai nevoie mine!

Nu imi da un spatiu care sa ma arunce in gol, nu imi oferi tacere care sa imi tipe o mie de conflicte, nu imi oferi loc ca sa ma iubeasca altii cand vreau sa ma iubesti tu, nu imi oferi ce nu am pentru ca desi pare, nu am nevoie.

Sunt momente in care nu stiu nimic, nu mai stiu nimic din tot ce credeam ca stiu si mi-am promis ca nu o sa mai uit. Cu atat mai putin inteleg de ce, de ce asa, de ce acum, de ce trebuie. Trebuie? Daca da atunci am sa fiu aici la capatul drumului si am sa te astept cu bratele deschise si inima in tensiune, cu ciocolata cu alune de padure si caju, cu sandvisuri cu soia si maioneza, cu 3in 1 cu alune de padure, cu cartofi prajiti cu usturoi si bere cu lamie, in felul meu, in cantitatile in care eu consider ca e ok dar cu o conditie: sa merite pentru ca tu meriti tot ce e mai bun pe lumea asta si am sa iti dau si te rog sa primesti!

Ma doare dar tu faci ca vindecarea sa fie mai usoara si sti foarte bine cat de greu ma vindec eu! Am sa fiu aici si sper ca in tot timpul asta am sa inteleg cat de bine iti poate face un rau si am sa invat sa te ajut, asa neajutorata cum ma simt acum. Sunt aici si stiu ca tu gandesti cu mintea mea si simti cu inima mea iar vocea ta canta versurile mele. Tu canta-mi, eu am sa iti scriu emotiile!