Nu ma mai grabesc sa fiu la fel

          Am plecat...de multe ori cand ma enervam tranteam usa in spatele meu si plecam. Si ma enervam des si tare. Dar din secunda in care iesem imi doream sa ma intorc, cu fiecare pas care ma ducea mai departe de casa imi doream sa ma intorc...insa alegeam sa ma indepartez tot mai mult, tot mai tare, tot mai dureros. Tineam haotic de o incapatanare care ma durea si asteptam de la altii sa ma intoarca din mizerie, sa ma trateze cu iubire cand eu le intorceam spatele, sa primesc cand eu luam tot ce le-am dat vreodata inclusiv ce le apartinea in afara sferei mele.  am regretat fiecare plecare insa nu am stiut sa ma opresc. Pana cand eu am ramas si ceilalti au inceput sa plece. Si de atunci stau si invat sa las lumea sa plece atunci cum aveam eu nevoie sa plec. 

Azi invat sa nu ma mai grabesc, sa nu mai fiu la fel ca atunci. Azi invat sa vin ca sa spun ce ma doare, nu sa plec de durere. Vin cu sufletul linistit, cu inima deschisa, vin tocmai ca sa las sa treaca, calatoresc pe un drum al vindecarii pentru ca nu vreau sa mai stau in loc nici eu si nici sa ii tin pe cei din jur. Plec spre tine fara ganduri, fara scenarii, doar cu credinta si inima deschisa ca mi se intampla tot ceea ce am nevoie si totul este spre binele meu. Atunci cand nu mai stiu ce sa aleg, aleg sa plec la drum si o sa vad ce pantofi incalt. Poate ca o sa ma ploua si vreau sa simt picaturile pe degete sau poate ca o sa vreau sa iti fac o gaura in picior si am sa imi iau cele mai inalte tocuri pe care ma simt stabila. 

Astazi port ruj rosu pe buze, parul ciufulit, si o camasa transparenta. Totul e transparent la mine, poti sa vezi pentru ca nu am nimic de ascuns, poti sa accepti sau nu ca a doua oara nu o sa ma mai doara deloc aceeasi greseala pentru ca te va durea pe tine de doua ori mai tare, poti sa vezi ca inteleg dar nu accept sa imi fie rau. Poti sa vezi ca azi nu ma mai grabesc sa fiu la fel, am curaj, nebunie, iubire, voce si nu mai stau intr-un loc...in acelasi loc tintuita de false sfori innodate de mintea mea cu kilometrii de ani in urma. Sunt libera si fac tot ce imi face bine, sunt deschisa sa te iubesc asa cum simt, dincolo de fizic si de prezenta, sunt ancorata inntr-o lume in care the girls they really do stick together no matter what! 

Imi arunc hainele vechi pentru ca am nevoie de spatiu, nu de goliciune in ideea in care am sa las universul sa aleaga cu ce il umple. Nu stiu si stiu asta pentru ca simt. Am inima deschisa si o voi tine asa indiferent de ce va fi.  Oricate planuri mi-am facut, totul a iesit asa cum mi-a fost bine si mi-am dat seama ca de multe ori imi doream lucruri pentru mine dintr-o ambitie stupida si demonstrativa. Nu e egoism, doar ca acum sunt eu.

Intr-o zi am sa iti fac cunostinta cu mine!