Cum? Daca tot imi ceri sa uit ce am vorbit, invata-ma si cum as putea sa fac asta! Dar de ce nu ma inveti cum sa uit ce aleg sa uit? Dar de ce sa uit? Sa neg ca a existat conversatia noastra, sa neg tot ceea ce am spus si am scos la suprafata, vanatai si cicatrici pentru ca tu sa poti compara care sunt mai adanci si mai proeminente?
Eu sa uit ce ai spus tu dar tu nu vei uita ce am spus eu! Macar mie nu imi e frica pentru ca stiu ca nu le poti folosi impotriva mea. Acul strapunge mai greu o piele deja cicatrizata asa ca nu ai cum sa ma ranesti! Cineva a facut asta deja, inaintea ta!
Nu iti da mai multa importanta decat ai! Defapt, nu incerca sa imi spui unde sa pun urmatorul pas pentru ca ma voi intoarce si voi pleca in directia opusa tie, zambind si atunci iti vei dori sa fi vorbit mai multe. Nici macar nu ti-am cerut sa vorbesti dar ai simtit sa o faci iar eu am stat acolo, te-am ascultat, te-am simtit si ti-am mangaiat durerea. Te-ai simtit ca la psiholog? Esti atat de vulnerabil dar e bine ca ai curaj sa o recunosti. Stai linistit, nu am sa dansez pe mormantul amintirilor tale, nici macar nu am sa crosetez ascuns zambete ci am sa iti arat lacrimi daca asta simt si o sa te duc in adancuri cu furtuni ingrozitoare, nebunie, neintelegere, frustrari si dans rebel in doi transformat in monolog singuratic…hop! era sa cad! Ma prinzi de mana? Mai am doar doua degete pentru tine…unul cade acum. Daca imi dai drumul nu o sa mai ai de ce ma prinde si o sa plec exact cum am venit, cu zambetul pe buze, cu ochii tristi si brate binevoitoare dar intoarse dinspre tine.
Eu aleg ce uit si ce memorez, nu ai nici un drept sa-mi ceri nimic, nu ai nici o sansa sa imi negi existenta. Tip mult prea tare ca sa nu ma poti auzi si in plus, intotdeauna e un om pe acea bordura care ori mananca un covrig, ori se incheie la sireturi sau isi trage rasuflarea, intotdeauna va fi cineva.
Nu am sa folosesc impotriva ta nimic, nu am sa iti intru cu bocancii murdari in suflet pentru ca deja mi-ai intins covorul rosu. Nu am sa rad sau sa abuzez de sentimente! O sa am grija de cuvintele tale, le voi pune intr-un eseu frumos despre o inima care abia respira, despre un rebel care vrea un pic de liniste si un zmeu ce a pierdut din altitudine.
Ai incredere in mine cand iti spun ca ai sa te inalti pe umerii mei si nici macar nu vei sti cat de greu esti defapt.
Acum nu mai vrei sa uit? Nici tu pe mine? Nu poti si nu ai nici un motiv sa o faci asa ca aminteste-ti de mine, exact asa cum sunt!
1 comentarii:
... de aceea intotdeauna datorita fapului ca suntem inconstienti de noi ,de ceea ce suntem si ce se intampla in jurul nostru ajumgem sa ne ranim si autodistrugem... mai rau in tot ceea ce am spus mai sus este faptul ca avem tendinta sa ii tragem si p restul dupa noi... nu e corect , nu este fair play ... nu meritam nimic daca incercam sa ne mintim pe noi si pe cei din jurul nostru ca un moment important din viata noastra nu a existat.....apreciere, recunostinta, dragoste si nu numai....
Trimiteți un comentariu