Ce capcane de oameni am crescut?

M-am saturat de scuze, inclusiv de ale mele! Acele scuze patetice si lenese. M-am saturat sa obosesc sa vreau ceva dar sa nu fac nimic pentru a-l obtine. Am obosit sa vreau sa trec strada dar sa astept pe cineva sa ma impinga de la spate. Si ce daca sunt 8 benzi de circulatie si trec sute de masini? Ce conteaza drumul cand pe partea cealalta e ceea ce vreau eu? Ce sunt alea obstacole? Ce capcane de oameni am crescut in drumul meu? Cine spune ca nu am dreptul sa imi doresc? Cine spune ca nu am voie sa iau ce vreau? Eu sunt singurul limitator din viata mea. Sunt si radar si pedala de frana in propria mea masina. Cate cutite sa-mi mai infing in inima? Cate santuri sa mai sap pe obraji pentru ca e cea mai usoara cale? Cate nopti sa nu dorm ca sa ajung la linia de pornire? Cand pot sa pornesc? Cine da startul in viata mea…cate degete de la o mana sunt indreptate catre mine cand arat spre tine? Cat timp am sa te mai imputernicesc sa alegi pentru mine? Cat din mine am sa mai cedez in defavoarea mea? De ce sa nu am chef de nimic? Pentru ce sa imi permit luxul de a ma inchiden in zona de confort?

            Am obosit sa fiu atat de delasatoare incat sa-mi ignor dorintele, sa nu fac nimic pentru mine, sa traiesc din iluzia ca si maine e o zi si ca tot altii trebuie sa faca lucrurile acelea pentru mine.

Si nu am sa te las nici pe tine sa stai asa…vrei sa te inchizi in casa? Incuie-te si arunca-mi cheia pe geam…lupta-te cu tine, omoara demonii si elibereaza regina, curata-ti rochia de bal si haide sa simti caldura unui soare etern.

Iubesti? Si de ce nu esti langa iubire? Saboteaza-te singur, lasa-te sa iti fie frica, sa nu vorbesti, sa nu iti dai voie nici macar sa gandesti….ia o pauza de la a gandi si simte! Nu mai purta razboaie fara parti, nu exista armuri si arme decat cele imaginare care sunt intoarse de tine impotriva ta.

Feel it, live it, STOP thinking it!