Para-para-paradise....

Maine e luni….m-am exprimat gresit. Maine va fi luni. Azi este inca Duminica. Nu  vreau sa dorm. Inca imi canta pe repeat Coldplay despre paradisul lui care ma face sa vreau ca totul sa fie colorat in jur: lenjeria de pat, peretii, oalele si farfuriile din care mananc, inclusiv mancarea mea a devenit mai colorata si primavaratica. Inca nu gasesc culorile in tendinta de a fi tematoare in fata necunoscutului.. Asa si? Si ce daca maine aflu? Ce o sa stiu in plus? De ce imi e mai frica sa nu stiu decat sa stiu? Oricum fac tot ce pot, ca si cum as sti ce ma asteapta maine.

Maine iar o sa reactionez. Sau poate ca o sa imi opresc mintea cateva secunde si am sa imi dau posibilitatea sa actionez. Sa ies din tipare, sa nu mai mai precipit, sa mi se umple ochii de apa sarata care ma face sa vad in ceata. Poate ca o sa zambesc. Ah acum ca am invatat un comportament va fi reactie. Bine. Nu mai zic nimic. Nu stiu ce o sa fie si nici macar nu conteaza. Da, stiu ca am o predispozitie spre a dezvolta o tulburare de teama. Imi displace sa somatizez dar ce amuzant e sa fiu constienta de asta.

In afara de episoadele scurte de ingrijorare fireasca cu accente de exagerare, simt ca totul se coloreaza in mine si in jur. Corpurile de baie rosii pe care le-am vazut in magazine azi, canapeaua verde din film cu pernutele alea crem…le vreau pe toate. Stiu ca inima mea bate iubirea ta,  casa mea se umple de pesti multiplu colorati si organismul meu a inceput sa respire bio. Cred in schimbare si invat zi de zi sa actionez in favoarea ei nu sa reactionez la ea. Nu neg nuante de cenusiu si portiunile de ceata dar sunt prea sterse intr-o lume atat de frumos colorata. Stii ca si atunci cand scrasnesti din dinti o faci cu ritm? Stii ca ritmul meu il asteapta pe al tau?Ai vazut cum fug sa mai culeg o floare de camp?

Vreau sa stau cu picioarele in iarba verde si cu ochii pe cer senin, sa-mi zboare frunze de trifoi printre degete si sa-mi fie rece pamantul sub cap.  Ma abndonez tot mai mult ca intr-un dans isteric in care totul trage de mine in directii separate doar pentru a resructura apoi constructia. Doamne cata frumusete e in oameni!

Ce o sa fie maine nu stiu. Azi este inca Duminica, azi e Para-para-paradise, Para-para-paradise, Para-para-paradise :)