Discutii despre istorie, geografie,
politica, nedreptate in fata ochilor nostrii, documentare despre mancarea pe
care o ingurgitam, si habar nu avem cum ne otravim singuri, informatii ascunse
cu grija despre revolutie. Dialoguri puternice cu oameni inteligenti si bine
informati, cu atitudine activista ce depaseste mult revolta.
Imi place sa iau parte la astfel de
discutii, imi aminteste de mine cand faceam revolta in orice si activam pentru
drepturile mele cu voce mult prea puternica pentru inaltimea mea.
Cateodata mi se pare ca mi-am
pierdut spiritul si ca acum nu mai sunt eu cea pornita. Ma vad la masa cu 6
oameni discutand lucruri foarte interesante si ma atrag si tot ce pot sa fac
este sa ascult. Ma incita tot ceea ce aflu nou dar nu ma mai revolta.
Initial m-am simtit prost nefiind in
stare sa aduc o informatie noua in discutie ci doar sa sustin si sa primesc
aprobator informatia. Apoi mi-am dat seama ca vocea mea a devenit mai
inteleapta. Spiritul e mai puternic acum cand tace decat cand urla in disperare.
E mai greu sa ascult decat sa vorbesc si asta fac acum. Ma intorc catre sine si
catre consolidarea constructiei interioare. Tot ceea ce faceti voi am facut si
eu. Si eu am pledat si am vrut sa deschid ochii dar ce cale de a te informa ai
mai buna decat de a asculta in linistea mintii? Atunci cand sinele e iubit pot
sa incep sa gandesc. Ma surprind de multe ori cum din randurile unei carti,
ochii imi ajung pe tavan iar mintea ingereaza informatia si port adevarate
pledoarii la bara cu doi martori foarte subiectivi si o constiinta treaza. Si e
mult zumzet intr-o camera cu o carte luminata si o cana de ceai verde. E
liniste in exteriorul meu dar vocea e aici si activeaza in continuare. Doar ca
martorul sunt eu si voi sunteti dovezile mele. Permiteti-mi sa va ascult cu
drag si interes, inteligenta mea nu e indoielnica pentru ca nu vreau sa emit o
parere nefondata. Construiesc pe tonuri, voci, culori si muzica, in pasi de
dans si multa odihna sinele real. Abia ce l-am descoperit, acum germineaza asa
ca ii dau voie sa incolteasca in mine iubirea si intelegerea. Cat dureaza? Cat
e nevoie. Am timp pentru mine, am energia sa constientizez rolul interiorizarii
si am resursele sa ascult. E un drum mai linistit dupa foarte multa galagie.
Eh, ma mai mir ca sunt hipoacuzica…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu