Cercuri cu colturi nefinisate

            “Frumusetea este in ochii privitorului.” Nu am inteles nicioadat ce vrea sa insemne acest lucru si nici momentele cand oamenii din jur au trantit replica asta drept una inteligenta cu iz de filozofica.

Frumusetea este in mine, in sinele meu. Porneste de la demonii din intuneric temeinic ascunsi in colturi oculte, din seri transformate prea usor in nopti cu somn indelungat pentru a uita, din conflicte si razboaie, din timp inghitit prea sec si prea putin, din taria mea de a-i incalta cu pantofi rosii cu toc cui. Ne-am imprietenit de ceva vreme. Ne-am dat libertatea de manifestare si am cazut la pace iremediabil. Le-am aprins o lumanare sa invete sa se priveasca si acum stau mandri, hidosi comici, de mana cu mine. Si rad cu pofta la orice zambet al meu. Le-am dat si soare si mare, munti si nori si bai in ploi torentiale. E o comedie cu giganti in sufletul meu pentru ca se naste pace, dorinta si pasiune.

Frumusetea rasare timid din cele mai urate, ignorate si abandonate colturi. Suntem cercuri cu colturi nefinisate. Suntem una cu noi si eu am acceptat sa ma invatat, sa iubesc si sa cresc din hidosenie si teama, cei mai frumosi ochi ai padurii si cea mai curata energie colorata.

Da, stiu ca sunt frumoasa, stiu eu din mine, pentru mine. Stiu si cat timp si energie, apa si pamant, valuri si cai salbatici mi-au trebuit ca sa reflect nebuni cracanati pe tocuri. Si sunt al dracului de frumosi!

Apreciez un compliment dar insistenta ma plictiseste, asta in cazul in care nu ajung pana la enervare. Va multumesc, barbati goi care va umpleti furand dorinta carnala dar m-am plictisit de voi.

Vreau doar sa vad eu in mine si prin ochii tai. Vad cum privesti in mine si imi place spectacolul. Nu am sa ma plictisesc prea curand, cu tendinte spre niciodata, sa ma salbaticesc prin ochii tai, continuarea alor mei. Vad si ei dar doar tu asculti si simti in mine. Si cand tu adormi eu continui sa ma vad la fel de frumoasa.

Hai, mai uita-te putin…un minut, o zi, o viata poate.