Du-te acum…eu mai stau putin!

M-am intors…in acelasi punct, cu aceeasi rana facuta de aceeasi arma dar mult mai violent…mai scurt si invers proportional cu ce a ramas.

Ciudat cum un om care intr-o zi vine si iti  castiga increderea, te face sa-l iubesti, iti spune ca are grija de tine neconditionat, tot el ajunge sa iti faca cel mai mult rau. Te duce sus, pe culmile iubirii si apoi in cele mai intunecate colturi ale unei inimi pline de sange pe care nu o mai recunosti pentru ca ultima oara cand ai vazut-o era intreaga si avea puls rapid, ba chiar un zambet timid.

“Te-ai schimbat, esti falsa!” M-am schimbat din ce eram in fiecare zi, iubindu-te si conformandu-ma si m-am schimbat si mai tare in fiecare zi in care ma alegeam pe mine in locul durerii langa tine. Da, m-am schimbat si voi continua sa ma schimb dar asta inseamna ca e bine pentru mine. La urma urmei, nimic din ce mi-ai spus nu e fizic existent acum, sunt doar eu cu un ac rupt si o ata prea scurta ce a ramas de la ultima cusatura.

            Cu ce drept te raportezi la viata si viitorul meu? Cum poti sa vezi in mine ceea ce spui ca vezi, fara sa vezi in tine intai? De ce crezi ca nu mai am nimic din ce ai vazut bun la inceput doar pentru ca nu mai corespund nevoilor tale? Te-ai gandit ce simt eu cand aud cuvinte pe care nu le simt? Am urechi care nu inteleg concepte, inima ce nu stie cu care varf de ciocan lovesti si talpi ce nu mai stiu sa mearga si tu continui sa spui…si spui…doar ca sa te auzi vorbind…nu te mai intereseaza, nu mai esti atent la ce simt eu…acum nu mai conteaza. Ti-am spus ca nu sunt perfecta insa e ciudat cum la inceput ai vazut doar lucruri bune iar acum nu le mai vezi deloc, ba vezi doar rau. Crezi ca e posibil ca un om sa fie doar bun sau doar rau?

Felicitari, ai invins in lupta dintre iubire si orgoliu! Pacat ca iubirea doare si orgoliul castiga.

Am murit azi…si am mai murit de cateva ori inainte dar sunt aici si ma bucur ca am ales mult mai repede sa plec de unde nu imi e bine pentru ca, exact cum iti spuneam inainte, daca nu am eu grija de mine, cine sa aiba? Si inca o data s-a dovedit a fi adevarat! Sunt aici ca sa am grija de mine, sa ofer si sa primesc iubire. Eu nu stiu alte cai. Eu nu port razboaie, eu nu am arme si soldati…sunt eu pe pamant…tu considera-l camp de lupta, eu il consider resursa de energie. Vezi? Tu gandesti prea mult, eu simt prea mult. Imi folosesc mintea ca sa investesc in suflet. Si ma dor alegerile, ca trebuie sa le iau singura, ca imi reprosezi ca le-am luat singura, ca vezi in mine tot ce e urat in tine, si cu toate astea, a fost frumos! Eu vad potentialul din tine si o sa fi bun pentru altcineva.

            Sunt prea mult si pentru mine cateodata, te inteleg ca sunt prea mult pentru tine. Pacat ca alegi sa murdaresti un curcubeu cu ploi de noroi iar eu tot ud radacinile tale frumoase. Aleg sa fiu singura pentru ca singuratatea inseamna evolutie.

            M-ai ranit cum mi-ai promis ca nu o vei face niciodata, si ghici ce, nu te-am crezut atunci pentru ca nu exista “niciodata”. Dar e ok, sunt aici pentru mine atunci cand nu e nimeni. Nu am sa te las sa plantezi in mine vinovatia ta, imi asum deciziile si prostiile, imi duc in carca sacul de nerabdare si impulsivitate pentru ca sunt parte din mine. Dar vina ta nu e a mea. Eu ma iert pentru tot ce consider eu ca am gresit si iti spun, a fost ce am stiut mai bine atunci.

            Intr-o zi am sa te iert si pe tine pentru tot ce doare acum, invat zi de zi sa fac asta dar pana atunci nu mai vreau sa te stiu, sa te cunosc. Drum bun, asterne-ti frunze colorate din pomi diversi, sa te ajute sa cresti frumos. Iti multumesc pentru tot ce a fost frumos si pentru ce doare acum si va iubi mai tarziu.

Du-te acum…eu mai stau putin!