We are making a great team

Stii de ce? Sigur ca stii. Dar o sa iti mai spun ca semn de recunostinta.
Great team! Pentru ca avem acelasi obiectiv dar ne respectam diferentele de ritm. Cand eu nu fac nimic, ma lasi in pace si iti faci partea ta. Daca facem nimic simultan, eu la un moment dat, ma iau de tine. Iar tu ma lasi in pace. Cand tu nu faci nimic, eu fac tot dar nu si partea ta. Nu cea pentru care am nevoie de forta si inaltime. Si uite asa ma las ajutata de tine si tu inveti sa primesti. Am ramas cu masina in drum, in ploaie, am urlat, am dat telefoane dar si atunci am fost o echipa cu doua moduri de rezolvare. Tu maestrul, eu motorul. We got home. Locul in care si catre care facem totul in echipa. Pentru ca nu exista un noi fara tu si eu.
Kiss the rain whenever you miss me...

sursa foto: fotochitei

cuantum

Uneori ma opresc in varf de munte si tot incerc sa fac o recapitulare a zilei de azi, a celei de ieri, a anului, a vietii, a calitatilor si defectelor, a procentului de crestere, a datilor in care am inlocuit scenarii de viata si credinte negative. Atata nevoie am de asta dar timpul nu e gandit astfel. La nivel constient nu imi permit insa la nivel inconstient am tot timpul de care am nevoie.

Anul asta este despre crestere, igiena mentala si sanatate. Pentru asta am timp.

sursa foto

unpause

Pentru ca tot se poarta retrospectivele, fie ele scrise sau in poze, o sa trec si eu printr-un final de an asa. Nu am facut niciodata o retrospectiva. Cred ca nu am avut ce sa scriu in ea. Cat despre anul ce tocmai a trecut pot spune ca imi lasa un gust dulce de ciocolata neagra cu coji de portocale. Un gust ce-mi doresc sa ramana  dar vreau sa se duca pentru a putea gusta o alta tableta dulce-amaruie-aromata.  Prima incununare a mea a fost sa continui sa contin ce primisem cu un an inainte: iubirea. Si pentru ca iubirea nu ajunge, am descarcat o doza mare de curaj si am urmat pasii omului. Am schimbat orasul, pisica, muntele, am primit un alt oras, sapte pisici si marea, am pierdut prieteni si am crescut alti prieteni si prietenii pe langa ce am pastrat bun, bun.  Apoi s-au concretizat pasii spre evolutia profesionala. Pe plan personal am depasit cumva nevoia de a lectura carti de dezvoltare personala, merg mai mult pe domeniu  si ca relaxare pe lecturarea contemporanilor ce sunt vecini de scara sau suflete cu care rezonez.

Am pus pe pauza deschiderea catre oameni iar acum apas  unpause pentru ca pot si vreau. Pei hai sa fie un an si mai bun si mai cu potential, poate cu o casa calduroasa pentru care saplatesc impozit pe cladire statului.

Intr-un dialog interior ma iubesc, ma imbratisez si ma onorez. Pot si merit. Universule, sunt gata pentru toate bunatatile tale!