BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 17 ianuarie 2017

The moment I back up


Asta este momentul in care ma dau inapoi din incrancenare. Din incapatanarea de a face lucrurile cand si exact cum vreau eu. E momentul sa ma retrag din minte si sa fiu prezenta in viata mea. Azi privesc si primesc. Las lucrurile sa se aseze si oamenii sa plece. Pe cei care raman ii primesc cu draga imbratisare plina de iubire. In sfarsit e liniste in minte. AM inteles ca nu ma mai pot opune inteligentei Universului. Ma abandonez procesului si cresc in ritmul incredibilului Univers intern. Ma bucur si primesc. Merit ceea ce primesc, merit iubirea si ma las pe spate sa o savurez. Tac si las lumea sa se intample. Ma las sa fiu o intamplare...sa fiu una in sincronicitate cu toate darurile pregatite pentru mine. Multumesc

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Proces de alterare




Once upon a time we were born.
Si  de acolo a inceput alterarea.
Am fost o data proaspeti iar acum suntem in plin proces de putrefactie.
Corpurile sunt vinete si maturate,
Inimile sunt stafidite, sufletele sunt hranite  artificial.
Mintile sunt spalate la cur de infirmiere plictisite, pe jumatate stricate si ele.
Intotdeauna altii sunt mai buni decat noi.
Purtam parfumuri dulci sa ne ascunda mizeria din maduva.
Gunoierii ne-au reciclat si se prefac ca nu mai exista nimic de facut
Totul duhneste a moarte si viata e moarta.
Dar intotdeauna mai exista ceva, o sclipire imputita de speranta.
Ca intr-o zi apa o sa ne curete, ca un botez bine facut.
Ca o sa ne transformam iar in carne frageda, in inimi curate si suflete diezmerdate
Ca mintea o sa inghita natural, vegan si nutritiv
Ca o sa mirosim a flori de cires in vant de mare sarata
Pana atunci ne parjolim pe o parte si pe alta cu miros de hoit

Si in prostia noastra mai speram, mai simtim miros de bebelus undeva acolo, foarte bine ascuns, foarte putin contaminat.

Sursa foto: http://4.bp.blogspot.com/-4q5pEZH5L58/U0RkR2680xI/AAAAAAAAMLY/4IhhxAGMTJI/s1600/Gaia+resurection+-+portal+-+nature.jpg

vineri, 23 ianuarie 2015

Poate sa fie!


Este galagie in voi.
In jurul meu sunt urlete si scandal,  e nebunie si fuga, e haos si pericol.
Departe de mine aceste ganduri.
Stau in vitrina vietii mele si ma uit afara. Unde e furtuna.
 Inauntru esti tu cu mine, intins in pat.  Dormi.
Cat de liniste e in mine cand tu esti acolo!
 Mi-ar placea sa ii poftesc pe toti in vitrina mea sa se uite la tine, sa se inspire din pacea ta.
In tine este liniste si iubire.  
Stau cu spatele la vitrina si te privesc. Vreau sa ma napustesc asupra ta sa ma hranesc din tine.
 Redu-mi agresivitatea la calm, cu iubire.
Opreste-ma si consuma-ma.
E liniste in tine.  E liniste si in mine.  Nu te mai iubesc zbuciumat.
In vitrina vietii mele, inauntru stam noi si dincolo e haos.

Poate sa fie!

luni, 14 aprilie 2014

We are making a great team

Stii de ce? Sigur ca stii. Dar o sa iti mai spun ca semn de recunostinta.
Great team! Pentru ca avem acelasi obiectiv dar ne respectam diferentele de ritm. Cand eu nu fac nimic, ma lasi in pace si iti faci partea ta. Daca facem nimic simultan, eu la un moment dat, ma iau de tine. Iar tu ma lasi in pace. Cand tu nu faci nimic, eu fac tot dar nu si partea ta. Nu cea pentru care am nevoie de forta si inaltime. Si uite asa ma las ajutata de tine si tu inveti sa primesti. Am ramas cu masina in drum, in ploaie, am urlat, am dat telefoane dar si atunci am fost o echipa cu doua moduri de rezolvare. Tu maestrul, eu motorul. We got home. Locul in care si catre care facem totul in echipa. Pentru ca nu exista un noi fara tu si eu.
Kiss the rain whenever you miss me...


sursa foto: fotochitei

miercuri, 1 ianuarie 2014

cuantum


Uneori ma opresc in varf de munte si tot incerc sa fac o recapitulare a zilei de azi, a celei de ieri, a anului, a vietii, a calitatilor si defectelor, a procentului de crestere, a datilor in care am inlocuit scenarii de viata si credinte negative. Atata nevoie am de asta dar timpul nu e gandit astfel. La nivel constient nu imi permit insa la nivel inconstient am tot timpul de care am nevoie.
Anul asta este despre crestere, igiena mentala si sanatate. Pentru asta am timp.


unpause


Pentru ca tot se poarta retrospectivele, fie ele scrise sau in poze, o sa trec si eu printr-un final de an asa. Nu am facut niciodata o retrospectiva. Cred ca nu am avut ce sa scriu in ea. Cat despre anul ce tocmai a trecut pot spune ca imi lasa un gust dulce de ciocolata neagra cu coji de portocale. Un gust ce-mi doresc sa ramana  dar vreau sa se duca pentru a putea gusta o alta tableta dulce-amaruie-aromata.  Prima incununare a mea a fost sa continui sa contin ce primisem cu un an inainte: iubirea. Si pentru ca iubirea nu ajunge, am descarcat o doza mare de curaj si am urmat pasii omului. Am schimbat orasul, pisica, muntele, am primit un alt oras, sapte pisici si marea, am pierdut prieteni si am crescut alti prieteni si prietenii pe langa ce am pastrat bun, bun.  Apoi s-au concretizat pasii spre evolutia profesionala. Pe plan personal am depasit cumva nevoia de a lectura carti de dezvoltare personala, merg mai mult pe domeniu  si ca relaxare pe lecturarea contemporanilor ce sunt vecini de scara sau suflete cu care rezonez.
Am pus pe pauza deschiderea catre oameni iar acum apas  unpause pentru ca pot si vreau. Pei hai sa fie un an si mai bun si mai cu potential, poate cu o casa calduroasa pentru care saplatesc impozit pe cladire statului.
Intr-un dialog interior ma iubesc, ma imbratisez si ma onorez. Pot si merit. Universule, sunt gata pentru toate bunatatile tale! 

duminică, 22 decembrie 2013

Mintea mea


In mintea mea se creeaza ordine. Si reguli. Si mintea mea cauta disperata succederea cronologica a informatiilor. Nu citesc o carte pana nu am cateva informatii generale despre subiect. Am impresia ca nu se leaga nimic daca citesc aleator. Ordine. Imi disciplinesz mintea intr-un mod ideal. Sau ea pe mine. Caut si nu gasesc ordine in carti. Caut ordine in dezordine. Si refuz sa adun informatii.
Mintea mea imi spunea azi noapte sa am incredere in capacitatea ei de a se organiza, de a asimila informatii, de a le ierarhiza si prioritiza. Doar sa ii dau informatiile. Iar acum citesc. Ce si cand imi va trebui, nu decid eu. Eu invat sa ma las timpului si ideii ca totul este asa cum trebuie sa fie. Ma abandonez mintii mele geniale si timpului.