Pentru ca tot se poarta retrospectivele,
fie ele scrise sau in poze, o sa trec si eu printr-un final de an asa. Nu am facut
niciodata o retrospectiva. Cred ca nu am avut ce sa scriu in ea. Cat despre
anul ce tocmai a trecut pot spune ca imi lasa un gust dulce de ciocolata neagra
cu coji de portocale. Un gust ce-mi doresc sa ramana dar vreau sa se duca pentru a putea gusta o
alta tableta dulce-amaruie-aromata.
Prima incununare a mea a fost sa continui sa contin ce primisem cu un an
inainte: iubirea. Si pentru ca iubirea nu ajunge, am descarcat o doza mare de
curaj si am urmat pasii omului. Am schimbat orasul, pisica, muntele, am primit
un alt oras, sapte pisici si marea, am pierdut prieteni si am crescut alti
prieteni si prietenii pe langa ce am pastrat bun, bun. Apoi s-au concretizat pasii spre evolutia
profesionala. Pe plan personal am depasit cumva nevoia de a lectura carti de
dezvoltare personala, merg mai mult pe domeniu
si ca relaxare pe lecturarea contemporanilor ce sunt vecini de scara sau
suflete cu care rezonez.
Am pus pe pauza deschiderea catre oameni
iar acum apas unpause pentru ca pot si
vreau. Pei
hai sa fie un an si mai bun si mai cu potential, poate cu o casa calduroasa
pentru care saplatesc impozit pe cladire statului.
Intr-un dialog interior ma iubesc, ma
imbratisez si ma onorez. Pot si merit. Universule, sunt gata pentru toate
bunatatile tale!
