BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

duminică, 13 ianuarie 2013

Cercuri cu colturi nefinisate


            “Frumusetea este in ochii privitorului.” Nu am inteles nicioadat ce vrea sa insemne acest lucru si nici momentele cand oamenii din jur au trantit replica asta drept una inteligenta cu iz de filozofica.
Frumusetea este in mine, in sinele meu. Porneste de la demonii din intuneric temeinic ascunsi in colturi oculte, din seri transformate prea usor in nopti cu somn indelungat pentru a uita, din conflicte si razboaie, din timp inghitit prea sec si prea putin, din taria mea de a-i incalta cu pantofi rosii cu toc cui. Ne-am imprietenit de ceva vreme. Ne-am dat libertatea de manifestare si am cazut la pace iremediabil. Le-am aprins o lumanare sa invete sa se priveasca si acum stau mandri, hidosi comici, de mana cu mine. Si rad cu pofta la orice zambet al meu. Le-am dat si soare si mare, munti si nori si bai in ploi torentiale. E o comedie cu giganti in sufletul meu pentru ca se naste pace, dorinta si pasiune.
Frumusetea rasare timid din cele mai urate, ignorate si abandonate colturi. Suntem cercuri cu colturi nefinisate. Suntem una cu noi si eu am acceptat sa ma invatat, sa iubesc si sa cresc din hidosenie si teama, cei mai frumosi ochi ai padurii si cea mai curata energie colorata.
Da, stiu ca sunt frumoasa, stiu eu din mine, pentru mine. Stiu si cat timp si energie, apa si pamant, valuri si cai salbatici mi-au trebuit ca sa reflect nebuni cracanati pe tocuri. Si sunt al dracului de frumosi!
Apreciez un compliment dar insistenta ma plictiseste, asta in cazul in care nu ajung pana la enervare. Va multumesc, barbati goi care va umpleti furand dorinta carnala dar m-am plictisit de voi.
Vreau doar sa vad eu in mine si prin ochii tai. Vad cum privesti in mine si imi place spectacolul. Nu am sa ma plictisesc prea curand, cu tendinte spre niciodata, sa ma salbaticesc prin ochii tai, continuarea alor mei. Vad si ei dar doar tu asculti si simti in mine. Si cand tu adormi eu continui sa ma vad la fel de frumoasa.
Hai, mai uita-te putin…un minut, o zi, o viata poate. 

duminică, 6 ianuarie 2013

Innot in culori



Vreau sa-mi scufund talpile in apa. Poti sa incalzesti putin marea pentru mine? Ultima oara cand am incercat era inca prea rece si m-am multumit cu a ma scalda intr-o mare de scoici aruncate pe tarm. Sunetul acela de scoici care se farama sub bocanci, valuri si vant care se sparg deodata de diguri. Si noi cu ceaiul cald in mana si ochii plini unul de celalalt. Iti aduci aminte sa mai fi fost cineva pe langa noi?
Vreau o casa intre brazi, in geamuri sa-mi bata valurile si aleea sa fie plaja iar in usa sa stea caini si pisici si orice vietati pufoase sau mai putin pufoase pot indragi. Incepem sa o construim?
Hai sa mai pictam scoici si sa le legam intr-un sir haotic de culori, hai sa ne mai privim ore in sir unul in ochii ceiluilalt si sa ne trezim brusc ca iar e 3 dimineata si nu am dormit. Si inca nu am terminat ce aveam de facut pe ziua de azi si deja a inceput urmatoarea. Pentru tine nu exista timp dar cu tine am nevoie de mai mult de 24 ore intr-o zi.. Si intre noi a mai ramas doar o chestiune de timp.
Imi e dor de casa cu pesti, imi e teribil de drag sa invat sa innot in culori privindu-i. Imi e dor de mirosul de lemn ars. Imi lipseste cafeaua ta din fiecare dimineata facuta de fiecare data, altfel. In special cea cu vanilie. Pisiiiiiici mici si afectuoase! As vrea sa-i vad iar pe prietenii tai minunati si oamenii frumosi care te inconjoara. Sa stii ca imi e dor chiar si de sufletul meu care al naibii, a gasit o cale sa fuga cu tine.
Dar de tine nu mi-e dor. Ar fi absurd sa-mi fie dor de ceva ce simt ca exista in toata fiinta mea, nu? Nu esti dar esti mai mult decat crezi. Ei bine, nici macar nu este atat de inportant. Suntem atat de liberi ca putem fi oriunde, oricand, oricum. Si stiu unde sunt eu acum si te simt si pe tine.
Haide termina de spart lemnele si de facut focul in soba, ti-am facut ceai si te astept sa tacem iar privindu-ne ore in sir.