BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 30 iulie 2012

Sunt balanta insa nu echilibru


Sunt agitata, am o stare de nervozitate interioara care, in exterior, se manifesta latent, printr-o plictiseala puternica si puturoasa.
Iubesc ca un om si asta ma tulbura. Iubesc cu asteptari si asta imi provoaca greata. Iubesc cum am iubit atata timp si am ajuns sa urasc ca iubesc asa. Iubesc gelos si posesiv, vulcanic si alarmant pentru ca stau sa izbugnesc in prostia ego-ului. Atunci cand iubesc asa, nu iubesc deloc si mai ales nu ma iubesc deloc.
Urasc sa vreau, sa cer, sa am nevoie. Confuzie, teama, ganduri sumbre, premonitii, sfarsituri ale inceputurilor si inceputuri care nu mai sfarsesc. Sunt cauza furtunii si vantul care o alunga.
Nu, nu mai sunt asa pe termen lung. Am invatat ca asta nu e iubire ci doar o stare egotica pe care mi-o refuz si combat atunci cand totusi, apare. Stiu sa o recunosc si imi doresc sa o accept ca fiind separate de natura mea. Defapt o accept si o iubesc caci e parte din procesul meu de invatare, e treapta din scara spre niveluri superioare.
Iubesc liber. Daca iti e bine aici, stai, daca nu iti este bine, te rog, pleaca. Eu o sa fiu bine dar te iubesc atat de mult incat te incurajez sa te gandesti la tine. Si daca asta te va face sa ma pretuiesti si mai mult, ma bucur sa te cunosc si sa te strang in brate.  Te iubesc  atat de frumos incat am sa-ti ud radacinile zi de zi cu vorbe frumoase si ganduri pe care cuvintele nu stiu sa le imbrace. Te cert, te bat, te imping cu inima plina de iubire si in cel mai agresiv mod, daca asta iti face bine.
Pastreaza ce vrei, poarta ce iti aduce zambete si amintiri frumoase, priveste ce-ti arata cine esti. Cand nu vei mai sti, eu nu am sa uit ca esti caldura, iubire, frumusete, bunatate, arta, pasiune, copil, muzica, dorinta….miracol.
Sunt aici! Cand te iubesc egoist, cand te iubesc cu adevarat. Iarta-ma pentru dezechilibru!

sâmbătă, 28 iulie 2012

Manifest impotriva frumusetii care imbatraneste




                De ce ne uitam atata la acoperisul casei cand tot ce  e mai bun este inauntru? Ce conteaza tiglele in plus sau in minus daca inauntru e caldura si bucurie? Ma uit in jur si vad si la mine catodata cat de mult ne place sa judecam dupa aparente, cat de usor etichetam si ambalam si mai ales aruncam la gunoi dupa ce am consumat. Am obosit sa ma opresc intr-o dantura care nu e perfecta, in degete care nu sunt drepte, in buze care nu au contur, in picioare care nu sunt suficient de lungi, in fuste mult prea scurte sau insuficient de lungi, in sani prea mari sau prea mici. Suntem intemnitati de defectele noastre si ale celor din jur si daca putin am ridica privirea si am vedea dupa tot ceea ce trece intr-o viata de om, ah cate frumuseti am descoperi!
                As vrea sa nu mai judecam fara sa cunoastem oamenii, as vrea sa nu ne mai agatam in carligele fizice cand ne trag de pantaloni si acceptam sau nu sa ajutam un om in functie de cum miroase. Am oboist sa judec si sa fiu judecata. Invata sa privesti inauntrul fantani inainte de a aprecia daca este adanca sau nu.
                Imagineaza-ti prietenul cel mai bun ca fiind imobilizat la pat. Paralizat, nu poate sa miste nimic de la gat in jos, este o coaja de banana care se usuca si se peticeste in timp. Acum ai capacitatea sa ii dai frumusete si sanatate. Cu fiecare lucru fizic pe care i-l dai, ii iei din ceea ce il defineste ca om. Fabrica o papusa cu care sa te plimbi la brat si ai sa vezi ca nu mai are nimic din ceea ce gaseai frumos in el.
                Hai sa facem o groapa comuna unde sa ii exilam pe toti bolnavii sau pe cei cu risc de imbolnavire si  sa ramanem o lume de frumosi si falsi, superficiali si goi. Hai mai bine sa NU!
Suferinta naste arta, bunatate si iubire. Suferinta naste monstrii  care, iubindu-i, se dizolva intr-o frumusete impecabila, care nu imbatraneste. Suntem plini de mucegai, visele lumii miros a mortaciune iar speranta a tamaie.
Totul este iubire, vreau sa vad asa pentru ca meritam tot ce e mai bun pe luema asta, totul este pentru ca noua sa ne fie bine, pentru ca noi sa fim noi sis a ne asumam asta! Judeca-ma doar daca iti place sa fi judecat!

vineri, 27 iulie 2012

Povestea samburilor colorati :)


           A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, o livada mare, mare de caisi.  Atrasi de frumusetea livezii, zilnic se plimbau zeci de oameni simpli, cupluri abia formate, pline de sperante, oameni mai veseli sau mai tristi,batrani uitati de timp, toti isi gaseau locul in acea livada. Si cum altfel cand la umbra pomilor aflau linistea, puteau gusta din caisele delicioase si dupa cum se dusese vestea, isi puteau pune dorinte caci se implineau, in timp. Dar intre toti caisii, unul se simtea diferit. Arata la fel ca toti caisii, facea aceleasi flori minunate de cais, rodea aceleasi fructe incredibil de bune dar nu ii era suficient. La poalele lui s-au asezat, de-a lungul timpului, multe suflete si a auzit foarte multe povesti. A auzit toate dorintele calatorilor si isi dorea atat de mult sa poata face ceva in plus pentru acesti trecatori care lasau in bratele sale gandurile lor sa le sufle vantul spre implinire. Simtea ca era menirea lui sa fie altfel, ca nu putea fi doar un pom intr-o livada de caisi care poarta pe ramuri visele altora. Avea si el dreptul la visele proprii. Si dupa multi ani in care a incercat sa ignore chemarea, si-a luat inima in dinti si a rugat zanele din livada sa il ajute, sa gaseasca pentru el o cale sa-si indeplineasca menirea sa pe aceasta lume. Iar in acea noapte, toate zanele colorate, vesele si jucause au dansat in jurul pomului, l-au impodobit si luminat in curcubee, i-au suflat praf colorat in flori si iubire in fructe, i-au udat radacinile cu cea mai proaspata apa si l-au ajutat sa isi deschida inima. Dovada vie a iubirii lui si a zanelor, avea sa fie samburii colorati ce urmau sa surprinda pe toti. Acesti samburi reprezentau tot ce isi dorea pomul sa daruiasca oamenilor mai departe.
          Asadar, dragul meu suflet visator, mi-am asternut si eu gandurile sub umbra marelui cais si ti-am adus, in dar acesti samburi colorati. Am strans pentru tine tot ceea ce avem nevoie intr-o viata de om, ia-le pe toate o data sau pe rand, in functie de cum ai tu nevoie pe drumul tau.


                   rosu sangeriu - iubire
                   rosu - pasiune
                   portocaliu - intelegere
                   auriu - frumusete
                   mov - speranta
                   roz - senzualitate
                   roz pal - vindecare
                   visiniu - putere
                   verde crud - echilibru
                   verde pal - sensibilitate
                   albastru inchis - curaj
                   albastru metalic - libertate
                   alb - inocenta
                   argintiu - tandrete
                   sclipirici - caldura si esenta tuturor lucrurilor

                                                  working proces :)
                                                                ....ceva ajutoare
                                                                          Inainte
                                                                            ...dupa
                                                                          Rezultatul


miercuri, 18 iulie 2012

Nu ma mai grabesc sa fiu la fel


          Am plecat...de multe ori cand ma enervam tranteam usa in spatele meu si plecam. Si ma enervam des si tare. Dar din secunda in care iesem imi doream sa ma intorc, cu fiecare pas care ma ducea mai departe de casa imi doream sa ma intorc...insa alegeam sa ma indepartez tot mai mult, tot mai tare, tot mai dureros. Tineam haotic de o incapatanare care ma durea si asteptam de la altii sa ma intoarca din mizerie, sa ma trateze cu iubire cand eu le intorceam spatele, sa primesc cand eu luam tot ce le-am dat vreodata inclusiv ce le apartinea in afara sferei mele.  am regretat fiecare plecare insa nu am stiut sa ma opresc. Pana cand eu am ramas si ceilalti au inceput sa plece. Si de atunci stau si invat sa las lumea sa plece atunci cum aveam eu nevoie sa plec. 
Azi invat sa nu ma mai grabesc, sa nu mai fiu la fel ca atunci. Azi invat sa vin ca sa spun ce ma doare, nu sa plec de durere. Vin cu sufletul linistit, cu inima deschisa, vin tocmai ca sa las sa treaca, calatoresc pe un drum al vindecarii pentru ca nu vreau sa mai stau in loc nici eu si nici sa ii tin pe cei din jur. Plec spre tine fara ganduri, fara scenarii, doar cu credinta si inima deschisa ca mi se intampla tot ceea ce am nevoie si totul este spre binele meu. Atunci cand nu mai stiu ce sa aleg, aleg sa plec la drum si o sa vad ce pantofi incalt. Poate ca o sa ma ploua si vreau sa simt picaturile pe degete sau poate ca o sa vreau sa iti fac o gaura in picior si am sa imi iau cele mai inalte tocuri pe care ma simt stabila. 
Astazi port ruj rosu pe buze, parul ciufulit, si o camasa transparenta. Totul e transparent la mine, poti sa vezi pentru ca nu am nimic de ascuns, poti sa accepti sau nu ca a doua oara nu o sa ma mai doara deloc aceeasi greseala pentru ca te va durea pe tine de doua ori mai tare, poti sa vezi ca inteleg dar nu accept sa imi fie rau. Poti sa vezi ca azi nu ma mai grabesc sa fiu la fel, am curaj, nebunie, iubire, voce si nu mai stau intr-un loc...in acelasi loc tintuita de false sfori innodate de mintea mea cu kilometrii de ani in urma. Sunt libera si fac tot ce imi face bine, sunt deschisa sa te iubesc asa cum simt, dincolo de fizic si de prezenta, sunt ancorata inntr-o lume in care the girls they really do stick together no matter what! 
Imi arunc hainele vechi pentru ca am nevoie de spatiu, nu de goliciune in ideea in care am sa las universul sa aleaga cu ce il umple. Nu stiu si stiu asta pentru ca simt. Am inima deschisa si o voi tine asa indiferent de ce va fi.  Oricate planuri mi-am facut, totul a iesit asa cum mi-a fost bine si mi-am dat seama ca de multe ori imi doream lucruri pentru mine dintr-o ambitie stupida si demonstrativa. Nu e egoism, doar ca acum sunt eu.
Intr-o zi am sa iti fac cunostinta cu mine!


duminică, 1 iulie 2012

Tu canta-mi, eu am sa iti scriu emotiile!

Mi-ai spus acum cateva zile ca ar trebui sa scriu despre mine…am sa scriu acum despre ceea ce simt si nu am avut ocazia sa o spun.
Ne-am facut o promisiune, ca nu o sa lasam nimic sa mai intervina insa o incalcam fara sa ne dam seama. Imi dai o libertate de care nu am nevoie, imi dai niste lucruri pe care nu le-am cerut, iei decizii in ceea ce ne priveste singura, fara sa ma intrebi daca sunt de accord sau nu cu hotararile tale. Nu am nevoie de mai mult spatiu, daca as avea nevoie as cere singura pentru ca stiu ca ai intelege cu siguranta necesitatea mea. Nu am nevoie sa imi dai timp si spatiu, nu am nevoie de niste chestii de care nu am nevoie.
Vreau sa fi tu, cu mine, asa cum am promis ca o sa fim. Nu vreau sa faci inconstient aceeasi greseala, nu vreau sa ma sacrific pentru nimeni, cu atat mai putin as jertfi ceea ce am construit in atat de multi ani. Nu vreau sa te doara fericirea mea si nu vreau sa te doara nimic.
Ma doare ce te doare pe tine, de trei ori mai mult. Ma doare ca nu te vezi nici macar un procent din cum te vad eu, ma irita limitele pe care ti le impui si impulsivitatea cu care iei decizii haotice in locul amandurora.
Am nevoie de tine sa nu te schimbi atat de brusc, am nevoie de prezenta ta, nu de distanta intre noi, am nevoie sa vin noaptea la tine cand nu ai somn, am nevoie sa sa vorbesti sau sa taci pe limba mea,  am nevoie sa ai nevoie mine!
Nu imi da un spatiu care sa ma arunce in gol, nu imi oferi tacere care sa imi tipe o mie de conflicte, nu imi oferi loc ca sa ma iubeasca altii cand vreau sa ma iubesti tu, nu imi oferi ce nu am pentru ca desi pare, nu am nevoie.
Sunt momente in care nu stiu nimic, nu mai stiu nimic din tot ce credeam ca stiu si mi-am promis ca nu o sa mai uit. Cu atat mai putin inteleg de ce, de ce asa, de ce acum, de ce trebuie. Trebuie? Daca da atunci am sa fiu aici la capatul drumului si am sa te astept cu bratele deschise si inima in tensiune, cu ciocolata cu alune de padure si caju, cu sandvisuri cu soia si maioneza, cu 3in 1 cu alune de padure, cu cartofi prajiti cu usturoi si bere cu lamie, in felul meu, in cantitatile in care eu consider ca e ok dar cu o conditie: sa merite pentru ca tu meriti tot ce e mai bun pe lumea asta si am sa iti dau si te rog sa primesti!
Ma doare dar tu faci ca vindecarea sa fie mai usoara si sti foarte bine cat de greu ma vindec eu! Am sa fiu aici si sper ca in tot timpul asta am sa inteleg cat de bine iti poate face un rau si am sa invat sa te ajut, asa neajutorata cum ma simt acum. Sunt aici si stiu ca tu gandesti cu mintea mea si simti cu inima mea iar vocea ta canta versurile mele. Tu canta-mi, eu am sa iti scriu emotiile!